După abolirea monarhiei la Roma s-a instaurat republica aristocratică, condusă de magistraţi şi de instituţii patriciene.
Puterea civilă şi militară a fost încredinţată, la doi magistraţi, numiţi consuli (consules). Aleşi pe timp de un an dintre patricieni, ei deţineau puterea supremă în stat. Ei comandau armata, convocau şi prezidau senatul şi comiţiile şi judecau în ultimă instanţă procesele cele mai însemnate. Purtau toga cu marginile roşii şi erau escortaţi de o gardă formată din 12 lictori care duceau pe umeri un mănunchi de nuiele şi o secure (fasciile), simbolul puterii supreme. La expirarea termenului magistraturii, consulii puteau fi traşi la răspundere pentru faptele lor, dacă ele erau socotite abuzive.
În vreme de mare primejdie pentru Roma, în locul celor doi consuli era numit un magistrat extraordinar, numit dictator, căruia îi erau încredinţate puteri nelimitate pe timp de şase luni, pentru ca să conducă toate acţiunile pe care le socotea necesare în vederea apărării statului. El era ajutat de comandantul cavaleriei, magister equitum.
Puterea civilă şi militară a fost încredinţată, la doi magistraţi, numiţi consuli (consules). Aleşi pe timp de un an dintre patricieni, ei deţineau puterea supremă în stat. Ei comandau armata, convocau şi prezidau senatul şi comiţiile şi judecau în ultimă instanţă procesele cele mai însemnate. Purtau toga cu marginile roşii şi erau escortaţi de o gardă formată din 12 lictori care duceau pe umeri un mănunchi de nuiele şi o secure (fasciile), simbolul puterii supreme. La expirarea termenului magistraturii, consulii puteau fi traşi la răspundere pentru faptele lor, dacă ele erau socotite abuzive.
În vreme de mare primejdie pentru Roma, în locul celor doi consuli era numit un magistrat extraordinar, numit dictator, căruia îi erau încredinţate puteri nelimitate pe timp de şase luni, pentru ca să conducă toate acţiunile pe care le socotea necesare în vederea apărării statului. El era ajutat de comandantul cavaleriei, magister equitum.
 |
Pe măsură ce statul roman s-a dezvoltat şi pentru a da posibilitate consulilor să se ocupe numai de conducerea statului, au fost înfiinţate noi magistraturi. Astfel, au fost numiţi doi pretori (praetores), cărora le-a fost încredinţată judecarea proceselor, apoi doi cenzori (censores) aleşi pe cinci ani, care se ocupau de stabilirea veniturilor statului, cu verificarea listelor de cetăţeni romani. Mai târziu au fost numiţi doi chestori (questores), care administrau averea statului.
Instituţia supremă de conducere a republicii romane era Senatul, compus tot din 300 de patricieni (patres = şefii clanurilor şi foştii consuli) la care mai târziu li se vor adăuga şi plebei. Senatul lua acum hotărârile în cele mai importante probleme de stat şi consilia activitatea tuturor magistraţilor (senatus consultum). Sfaturile date magistraţilor se transformă ulterior în ordine absolute. În cazul în care un post de consul rămânea vacant se alegea un rege interimar (interrex) care conducea timp de cinci zile. Ceea ce sporea însă puterea senatului era faptul că, spre deosebire de magistraţi, care erau aleşi pe timp limitat, membrii senatului erau aleşi pe viaţă, dând astfel acestei instituţii un caracter permanent.
Comiţiile curiate şi comiţiile centuriate din timpul, regalităţii au fost menţinute. Însă comiţiile curiate şi-au pierdut mai târziu importanţa, multe din atribuţii trecând asupra senatului şi comiţiilor centuriate. În timpul republicii au fost create adunările pe triburi ale plebeilor, comiţiile tribute. La început, acestea alegeau pe magistraţii plebeilor – tribunii. Mai târziu, când plebeii au obţinut drepturi egale cu patricienii, hotărârile comiţiilor numite plebiscite, au luat caracterul de legi obligatorii pentru întreg poporul roman.
Republica romană era condusă de aristocraţi (patricienii) care aveau toate drepturile şi conduceau treburile statului.
Instituţia supremă de conducere a republicii romane era Senatul, compus tot din 300 de patricieni (patres = şefii clanurilor şi foştii consuli) la care mai târziu li se vor adăuga şi plebei. Senatul lua acum hotărârile în cele mai importante probleme de stat şi consilia activitatea tuturor magistraţilor (senatus consultum). Sfaturile date magistraţilor se transformă ulterior în ordine absolute. În cazul în care un post de consul rămânea vacant se alegea un rege interimar (interrex) care conducea timp de cinci zile. Ceea ce sporea însă puterea senatului era faptul că, spre deosebire de magistraţi, care erau aleşi pe timp limitat, membrii senatului erau aleşi pe viaţă, dând astfel acestei instituţii un caracter permanent.
Comiţiile curiate şi comiţiile centuriate din timpul, regalităţii au fost menţinute. Însă comiţiile curiate şi-au pierdut mai târziu importanţa, multe din atribuţii trecând asupra senatului şi comiţiilor centuriate. În timpul republicii au fost create adunările pe triburi ale plebeilor, comiţiile tribute. La început, acestea alegeau pe magistraţii plebeilor – tribunii. Mai târziu, când plebeii au obţinut drepturi egale cu patricienii, hotărârile comiţiilor numite plebiscite, au luat caracterul de legi obligatorii pentru întreg poporul roman.
Republica romană era condusă de aristocraţi (patricienii) care aveau toate drepturile şi conduceau treburile statului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu