În perioada republicii, ocupaţia principală a romanilor era agricultura. După formarea statului roman, o parte însemnată din terenurile comune ale ginţilor a devenit proprietatea statului, constituind aşa-numitul ager publicus. Din acest pământ se dădeau în arendă loturi proprietarilor particulari. Cu timpul, ager publicus a sporit prin adăugarea noilor teritorii cucerite.
Fiecare familie patriciană romană deţinea la început un mic lot de pământ în jurul casei, denumit heredium, pe care se cultivau cerealele şi legumele necesare gospodăriei respective. Acest pământ care se putea moşteni din tată în fiu a constituit baza proprietăţii private; ea se va întinde treptat, prin arendare, chiar şi asupra lui ager publicus.
Familiile bogate patriciene posedau, pe lângă terenuri agricole, şi numeroase turme de vite, ceea ce contribuia la întărirea puterii lor economice.
În timpul dominaţiei etrusce, romanii au început să se ocupe cu meşteşugurile şi comerţul, care treptat au căpătat o mare dezvoltare. Roma a devenit în scurt timp o piaţă pentru schimburile de produse. Meşteşugurile şi comerţul erau practicate îndeosebi de plebei, ceea ce a contribuit treptat la ridicarea şi la îmbogăţirea lor.
Deoarece agricultura a constituit, în aceste vremuri, principala îndeletnicire a locuitorilor Romei, economia romană şi-a păstrat aşadar, în timpul secolului al V-lea – al III-lea î.Hr., un pronunţat caracter agrar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu